Rezultate din textul definițiilor
PREFIXAT, prefixati, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
PARASINTETIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival gram. (despre cuvinte derivate) Care este format concomitent cu un prefix si cu un sufix. /<fr. parasynthetique
PARASINTETIC, -A, parasintetici, -ce, adj., s. n. (cuvant, derivat etc.) care este format atat cu un prefix, cat si cu un sufix. – Din fr. pamsynthetique.
FAMILIE, familii, s. f. 1. Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).
PRIVATIV, -A, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipseste pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, dand cuvantului derivat un sens opus celui de baza. – Din fr. privatif.
DENOMINATIV, -A, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumeste. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. cuvant derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. denominatif, lat. denominativus.
DEVERBAL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (cuvant) derivat de la verb. – Din fr. deverbal.
PRIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseste pe cineva de ceva. Pedeapsa ~a de libertate. 2) Care tine de privatiune; propriu privatiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, atribuind cuvantului derivat un sens opus celui de baza. /<fr. privatif
denominal adj., s. n. (cuvant) derivat de la un nume. (< de1- + nominal)
DENOMINATIV, -A adj. Care denumeste. // s.n. cuvant derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. denominatif, cf. lat. denominativus].
DEVERBAL adj., s.n. (cuvant) derivat de la verb. [< fr. deverbal].
POSTNOMINAL s.n. cuvant derivat dintr-o forma nominala. [Cf. fr. postnominal].
DEMOTIVAT, -A adj., s. n. (despre cuvinte) derivat care nu mai este simtit ca atare. (< fr. demotive)
DEVERBAL adj., s. n. (cuvant) derivat de la un verb. (< fr. deverbal)
DIMINUTIV, -A I. s. n. 1. cuvant derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care foloseste exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)
PARASINTETIC, -A adj., s. n. (cuvant, derivat etc.) format atat cu prefix, cat si cu sufix. (< fr. parasynthetique)
POSTNOMINAL adj., s. n. (cuvant) derivat dintr-o formatie nominala. (< fr. postnominal)
REGRESIV, -A, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o forma (economica, sociala, politica etc.) inapoiata; care da inapoi, care este in regres. ♦ Miscare regresiva = miscare care se face in directia inversa celei normale. (Lingv.) Derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant (mai) vechi. Formatie regresiva sau derivat regresiv = cuvant format prin derivare regresiva. Asimilare regresiva = fenomen fonetic in care sunetul modificat se afla inaintea sunetului care exercita influenta modificatoare. – Din fr. regresif.
ALTERNANTA s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, rand pe rand; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvant sau a cuvintelor apartinand unei familii, cu ajutorul careia se marcheaza diferenta dintre formele gramaticale sau dintre derivate si cuvantul de baza. [< fr. alternance].
PRIMITIV, -A I. adj. 1. de la inceputul omenirii, stravechi. ◊ aflat pe cea dintai treapta a dezvoltarii societatii umane. 2. necultivat, necivilizat, salbatic. 3. nume dat pictorilor si sculptorilor care preceda epoca Renasterii. 4. primar, de baza. ♦ cuvant ~ = cuvant-baza de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori e = cele sapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) ~a (a unei functii) = functie a carei derivata este egala cu functia initiala. 2. (inform.) operatie elementara indivizibila, neinterferabila cu alta operatie de aceleasi gen. (< fr. primitif, lat. primitivus)
ALTERNANTA, alternante, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variatie a vocalelor sau a consoanelor intr-un cuvant sau in cuvintele din aceeasi familie, folosita de limba pentru a diferentia diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvant. – Fr. alternance.
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Intr-un grai = intr-un glas, toti deodata. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a incepe sau a se hotari sa vorbeasca. A-i pieri (sau a-si pierde) graiul = a nu mai putea sa vorbeasca (de emotie, de frica etc.), a amuti; a nu mai avea ce sa spuna. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limba. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistica subordonata dialectului, caracteristica pentru o regiune mai putin intinsa; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorba, cuvant. – Din grai (derivat regresiv).
derivat (produs industrial, cuvant) s. n., pl. derivate
FAMILIE ~i f. 1) Grup de persoane inrudite prin casatorie sau prin sange care traiesc impreuna (sot, sotie, descendentii acestora). 2) Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie. ◊ ~ de limbi grup de limbi inrudite, care provin din aceeasi limba initiala. ~ de cuvinte totalitate a cuvintelor compuse si derivate formate de la radacina aceluiasi cuvant. 3) fig. Reuniune de oameni sau de popoare legate intre ele prin interese si idealuri comune. 4) biol. Categorie sistematica superioara genului si inferioara ordinului. [Art. familia; G. D. familiei; Sil. -li-e] /<lat. familia, fr. famille
SUFIX ~e n. Afix care, adaugat dupa radacina sau dupa tema unui cuvant, formeaza un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. /<lat. suffixus, fr. suffixe
DIMINUTIV, -A adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. cuvant (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima in general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza, adaugandu-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].
LEXICALIZA vb. tr. a inregistra drept cuvant autonom un derivat sau un compus. (< fr. lexicaliser)
VOROAVA, voroave s. f. (Inv. si reg.) 1. cuvant, vorba. 2. Discutie, convorbire, conversatie. 3. cuvant, discurs. – Din vorovi (derivat regresiv).
POSTNOMINAL, postnominale, s. n. cuvant (substantiv sau adjectiv) derivat dintr-o forma nominala. cuvantul „Infrumuseta” este postnominalul lui „frumusete”. ♦ (Adjectival) Formatie postnominala. – Post1- + nominal.
derivat1 ~te n. 1) gram. cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 2) Produs industrial obtinut dintr-o materie prima. /v. a deriva
PREFIX, prefixe, s. n. 1. Afix care se ataseaza inaintea radacinii sau a temei unui cuvant, pentru a forma un derivat. 2. (In telefonia interurbana automata) Numar care identifica o anumita localitate sau tara si se formeaza inaintea numarului de telefon al abonatului. – Din fr. prefixe, lat. praefixus.
PREFIXA, prefixez, vb. I. Tranz. A atasa un prefix unui cuvant pentru a forma un derivat. – Din fr. prefixer.
PRODUCTIVITATE s. f. Capacitatea sau insusirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficienta a muncii exprimata prin raportul dintre cantitatea de produse realizata si volumul de munca consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugari de a se imbogati mereu. – Din fr. productivite.
AUZ s. n. 1. Simt cu ajutorul caruia se percep sunetele. ◊ Auz muzical = aptitudine de a distinge, memora si reproduce corect sunete muzicale. 2. Faptul de a auzi; auzire. La auzul acestor cuvinte s-a suparat. – Din auzi (derivat regresiv).
PRODUCTIV, -A, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care da randament. ◊ Pamant productiv = pamant fertil, rodnic. Rasa (de animale) productiva = rasa fecunda, prolifica. ♦ (Despre intreprinderi, meserii etc.) Rentabil, banos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formeaza, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugari) Care se imbogateste mereu. – Din fr. productif.
DERIVARE s. f. 1. provenire, coborare din... 2. (lingv.) provenire a unui cuvant din altul. *procedeu de formare a cuvintelor prin adaugare de afixe sau prin suprimarea lor. ♦ ~ progresiva = derivare bazata pe adaugarea formativelor, a afixelor; ~ regresiva (sau inversa) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinentelor sau a sufixelor. 3. (mat.) operatie de calcul diferential prin care se obtine o derivata. 4. (inform.) trecere de la un cuvant la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formala. (< deriva)
PRODUCTIVITATE s. f. 1. insusirea de a fi productiv; randament, eficienta. ♦ a muncii = cantitatea de produse obtinute in procesul muncii de un lucrator intr-o perioada de timp determinata; eficienta cu care este cheltuita o anumita cantitate de munca in procesul de productie. 2. capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi. (< fr. productivite)
NE- (‹ sl.) Element de derivare cu sens negativ si privativ, care seveste: a) la formarea unor derivate de la substantive (neastampar, neinfricare), de la adjective (neastamparat, neconditionat), de la pronume (necine), de la verbe (nesocoti, nemultumi), de la adverbe (necum). ♦ Cu intercalarea lui „mai”: nemaiintalnit; b) pentru a construi forma negativa a verbului la gerunziu (nesuportand zgomotul, a plecat), la supin (zmogot de nesuportat). ♦ Pe langa cuvinte din orice categorie gramaticala formeaza derivate nestabile, care, in corelatie cu pozitivul alcatuiesc constructii expresive: lesne, nelesne.
RAS- (Inaintea vocalelor si a consoanelor sonore, in forma raz-) Element de compunere care: 1. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima o imprastiere, o repetare sau o intensificare a actiunii exprimate de verbul simplu; b) formeaza, de la adjective, derivate care exprima intensificarea insusirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formeaza, de la substantive, derivate care exprima ideea de intensitate in raport cu substantivul simplu; d) formeaza, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indica generatii departate; e) formeaza, de la adverbe de timp, derivate indicand un timp mai indelungat decat cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea revenirii la o stare mai veche; b) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea modificarii (in sens negativ) a situatiei dinainte; 3. formeaza, de la verbe, substantive si adjective, derivate cu sensul mai departat de cel al cuvantului simplu. [Var.: raz-] – Din sl. ras-, raz-.
DENOMINATIV, -A adj., s. n. (cuvant) care serveste pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. denominatif, lat. denominativus)
A PREFIXA ~ez tranz. (cuvinte) A inzestra cu prefix (pentru a forma un derivat). /<fr. prefixer
PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.
MALC adv. (Pop. si fam.; in expr.) A tacea malc = a nu spune nici un cuvant, a nu scoate o vorba; a tacea chitic. – Din malci (derivat regresiv).
DERIVARE, derivari, s. f. Actiunea de a deriva si rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (Lingv.) a) Provenire a unui cuvant din altul, aratare a provenientei unui cuvant din altul, b) Procedeu prin care se formeaza un cuvant din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivatie (3). ♦ (Lingv.: in sintagmele) Derivare regresiva (sau inversa) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operatie folosita in calculul diferential pentru obtinerea unei derivate. – V. deriva.
PIS2 interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) cuvant care imita zgomotul produs de cel care se urineaza. 2. Subst. U***a. – Din pisa (derivat regresiv).
A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare
DERIVARE s.f. 1. Provenire, coborare din... 2. Procedeu de formare a cuvintelor cu afixe. ◊ Derivare progresiva = procedeu de formare a cuvintelor prin adaugarea afixelor; derivare regresiva = procedeu de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui sufix de la un cuvant deja existent in limba. 3. (Mat.) Operatie de calcul diferential prin care se obtine o derivata. [< deriva].
CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. – Din certa (derivat regresiv).
PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe panza, pe carton, pe sticla etc. cu ajutorul pensulei si a culorilor; a zugravi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a impodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. si depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a infatisa (plastic) prin cuvinte, intr-o opera literara, fiinte, situatii, intamplari; a descrie, a zugravi. – Din pictor si pictura (derivat regresiv).
LAUDA, laude, s. f. Exprimare in cuvinte a pretuirii fata de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprima aceasta pretuire; elogiu. ♦ (In propozitii exclamative) Marire! slava! cinste! glorie! – Din lauda (derivat regresiv).
PRIMITIV, -A adj. 1. De la inceputul omenirii, stravechi. ♦ Aflat pe cea dintai treapta a dezvoltarii societatii umane. 2. Necultivat, necivilizat, salbatic. 3. Nume dat pictorilor si sculptorilor care preceda epoca Renasterii. 4. Originar, primar; de baza. ◊ cuvant primitiv = cuvant-baza de la care, cu ajutorul afixelor, se deriva alte cuvinte; culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. // s.f. (Mat.) Primitiva a unei functii = functie a carei derivata este egala cu functia initiala. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintai].
ABSTRACT, -A, abstracti, -te, adj. 1. Care rezulta din separarea si generalizarea celor mai esentiale particularitati proprii unui grup de fenomene; care este detasat de raporturi sau de legaturi concrete. Stiinta abstracta. ♦ (Substantivat, n.) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind actiunea acestuia. ◊ Loc. adv. In abstract = pe baza de deductii logice (si nu de date concrete); rupt de viata reala. ♦ (Substantivat, n.) cuvant abstract (1). 2. Care este conceput (prea) general, (prea) teoretic; greu accesibil intelegerii. – Germ. abstrakt (lat. lit. abstractus).
MULTAM interj. (Pop.; adesea cu valoare verbala) cuvant cu care se raspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprima cuiva multumirea, recunostinta etc. pentru un serviciu, un dar etc. – Din multami (derivat regresiv).
derivat I. s. m. substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. cuvant format prin derivare de la un alt cuvant. 3. lucru care deriva din altul. III. s. f. (mat.) limita (finita) a raportului dintre cresterea unei functii si cresterea argumentului, cand acesta tinde catre zero. (< deriva, dupa fr. derivee)
derivat, -A adj. 1. Care deriva, decurge. 2. (Despre o apa) Abatut din cursul sau, din albia sa naturala. // s.m. si n. Substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 3. Lucru care deriva din altul. [< deriva].
DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.
DERIVAT, -A, derivati, -te, adj., (II 1) derivati, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriva (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abatut din albia sa naturala. ♦ (Despre vehicule) Abatut de pe o cale de comunicatie pe alta. ♦ (Despre cai de comunicatie, canale) Abatut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanta preparata din alta si care de obicei pastreaza structura de baza a substantei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prima. 3. S. n. cuvant care deriva din alt cuvant. 4. S. n. Lucru care rezulta, deriva (1) din altul. – V. deriva.
